Magia Crăciunului.

                                   Colinde,miros de portocala,vin fiert cu scortisoara,brad impodobit,fulgi de nea pufosi,luminite colorate,Mos Craciun,colindatori,cozonac,prajituri si multa,multa dragoste.Intr-un cuvant,Craciun.
          In preajma sărbătorilor de iarna,chiar daca este frig si ger,sufletul nostru este plin de caldura si de iubire.Toata lumea e mai buna,mai blanda,mai zambitoare,mai optimista.Imi place de Craciun sa ma uit la filme de Craciun.Imi place sa mananc prajiturile gustoase facute de mama,sarmale,salata de beof.
      Imi place sa ma plimb prin orasul inghetat,imbracat de sarbatoare.Strazile sunt pline ce copiii cu obrajii rosi care se joaca cu zapada.Se aud colinde si vezi la tot pasul oameni cu brazi in spate sau pe masini.
       De ce este Craciunul o sarbatoare facuta atat de mult din amintiri?De ce ne aducem aminte de momentele in care eram mici si tanjim dupa bucuria de atunci,dupa acele momente linistite si calde?Oare atat de mult s-a schimbat lumea  in care traim?Oare atat  de mult ne-am schimbat noi?Mai suntem oare aceeasi copii care eram odata?Cert este ca devine din ce in ce mai greu sa simtim spiritul Craciunului asa cum il simteam cand eram mici.Incerc sa creez in jurul meu acea magie a Craciunului care era altadata...
   
                     
                                Un Craciun fericit tuturor si plin de zambete si bucurii va urez!

               

MOS NICOLAE?!

                      Nu imi vine sa cred.Copii nu mai vor de la Mos Nicolae asa cu voiam noi,o papusa,o jucarie oarecare,ei vreau iPhone,tablete,telefoane de ultima generatie,laptopuri.Imi pare rau..imi pare rau ca s-a pierdut magia din urma lui Mosu'.. fie el Craciun,fie Nicolae.Acum copii asteapta Craciunul doar pentru cadouri scumpe.
           Alti copii poate nu au ce manca,si s-ar bucura enorm pentru o napolitana,un mar,paine,o masa adevarata de Craciun,pe care noi le avem si nu le pretuim.Ei nici macar nu viseaza la iPhone,nici nu stiu ce e ala.M-am saturat de copii rasfatati care nu sunt multumiti de ce au si nu sunt bucurosi de ce primesc ei.
          Astazi mi s-a rupt sufletul pentru copii pe care i-am vazut la televizor.Nu aveau ce sa manance,abia daca aveau o bucata de paine.Cand le-a adus niste pungi cu dulciuri,jucari se bucurau foarte mult.I-a intrebat reporterul ce si-au dorit ei de la Mos Nicolae... mi-au dat lacrimile cand unul dintre copiii saraci a raspuns " FERICIRE". Acest lucru mi-a deschis ochii si in acelasi timp sufletul.Ii vedeam cum se bucurau pentru un mar,o portocala,niste napolitane,banane,si alte lucruri care pentru unii sunt ceva banal,pentru ei era ceva nemaipomenit.
          Nu fac eu parte din nu stiu ce familie bogata,dar ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat,pentru tot.

Un simplu " Buna".

       Ma indrept cu pasi lenti spre terasa.Acolo te vad pe tine.Inima mea o ia la galop.Trag aer in piept si incerc sa o fac sa se opreasca naibii odata! "De ce nu se opreste?! "  imi spuneam eu in gand in timp ce ma apropiam din ce in ce mai mult de tine.M-ai vazut.
      Ma asez in fata ta uitandu-ma in alta parte,parca nimic nu s-ar fi intamplat.Ma uit din cand in cand spre tine.Tu inca te uiti la mine cu ochii aia ai tai mari si caprui. " Nu te mai uitaa!" imi repet in sinea mea.Ma uit la tine cu o privire gen : " Ce?". Apoi tu ti-ai intors privirea uitandu-te in alta parte.Intr-un fel ma simt vinovata ca am facut privirea aia.Chiar imi placea cand te uitai la mine.Nu ai stat mult si ti-ai intors iar privirea spre mine.
    Usor,din colturile gurii mele a rasarit un zambet,fara sa imi dau seama,iar cand imi dau seama il sterg repede de pe chipul meu.Off,l-ai vazut deja si imi zambesti si tu inapoi.Ii mai trimit un zambet si imi asez privirea in jos,cei drept cu gandul la tine.Dar,cand imi ridic privirea te vad venind spre mine.Inima o ia si mai tare la galop.
        Te asezi langa mine si murmuri usor un "Buna" privindu-ma in ochi.Atunci am simtit ca plutesc.Apoi te salut si eu si imi las privirea in jos,iar din cand in cand o mai ridic sa vad daca in continuare te uiti la mine si da,chiar te uitai.Imi ridic privirea si ma uit si eu la tine. Ne uitam unul la altul cateva minute bune,zambind încontinuu.Nu ma puteam opri din zambit!Apoi te tragi mai aproape de mine si ma intrebi ce fac.Iti raspund ca bine,zambind.Am inceput sa vorbim despre scoala si alte chestii neimportante,banale.
         Apoi se aude clopotelul. S-a sunat de iesire. De ce trebuia sa se termine asa repede?!..

Despre iubire.

              Ce e IUBIREA ? Nevoia de a iesi din tine insuti.A iubi inseamna a gasi fericirea noastra in fericirea altcuiva.Iubirea este atunci cand fericirea altcuiva e mai importanta ca fericirea ta! Cea mai mare fericire de pe pamant e sa iubesti si sa fii iubit.

 Atunci cand te indragostesti nu iti pasa de nimeni si de nimic.Pentru tine existi doar tu si el. Sa iubesti pe cineva e probabil,cea mai grea sarcina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
    Iubirea nu inseamna placere sau frumusete. O dragoste e ca un vulcan,niciodata nu poti zice ca a trecut pericolul de a izbucni din nou.Cand iubesti,mereu gasesti in persoana iubita ceva nou.
        Viata fara dragoste este asemenea unui pom fara flori sau fructe.

Things.

            Așa cred eu că arată clipa în care te îndrăgostești. E ca și cum iubirea te smulge din brațele gravitației și te ridică până la nori, ba chiar dincolo de ei. Lumea din jurul tău rămâne undeva acolo jos sau pur și simplu se evaporă. Nu mai există nimic, doar ”NOI”. Nu mai contează dacă este ploaie sau viscol, soare arzător și mai ales nu contează în ce direcție ne poartă vântul. 
Clipa aceea ar trebui să arate așa, ”NOI” pe aceeași aripă de înger.

Din suflet.

      Se intampla uneori sa cunosti un baiat.Si se intampla ca baiatul, incetul cu incetul,sa se indragosteasca de tine.Si tie sa nu iti pese... ti-a pasat pana sa iti dai seama ca orice ai face,el va fii acolo mereu pentru tine,te va intelege si te va ierta tot timpul.Chiar daca va face toate astea cu ochii plini de lacrimi in absenta ta.
     In timp ce iti fug ochii dupa altii,si altii,el vede dar tace si plange.Pana intr-o zi.Pana intr-o zi cand nu va mai avea lacrimi si o sa isi dea seama ca nu meriti,si va pleca.Te va lasa sa umbli dupa alti si sa ii folosesti pe alti asa cum faceai si cu el inainte.
         Iar,tie nu iti va pasa.Esti mult prea preocupata sa alergi dupa alti pentru care nu preziniti nici un interes.Pana cand vei obosi.Atunci iti dai seama ca ai nevoie de cineva care sa iti dea o cana cu apa la nevoie.Atunci iti dai seama ca toti dupa care ai alergat in tot acest timp nu o sa faca niciodata asta.Apoi,iti amintesti de EL, deodată ti se lumineaza fata.
        Incepi sa il cauti,si sa il cauti pana intr-un final il vei gasi.Il vei gasi,dar nu il mai recunosti.E mult mai schimbat.Acum zambeste.Zambeste in bratele alteia care nu a fost la fel de proasta ca tine si a stiu sa il pretuiasca la momentul potrivit.Ai vrea sa plangi... dar nu poti.Nu poti pentru ca toate lacrimile pentru voi le-a  plans el. 

Gânduri pe foaie.

    Nu ma consider un om perfect.Sunt un om normal,cu ganduri normale,si vise cat se poate de obisnuite.
Sunt momente in care as vrea sa pot iesi din corpul meu si sa fug undeva departe.Sunt zile in care imi plac asa cum sunt cu rele,cu bune.De multe ori ma lovesc de rautatea altora,sau din cand in cand ne simtim nedreptatiti.Fiecare om are cateva zile in care lucrurile merg prost.Fiecare suflet stie cat poate duce,cate lacrimi si cate suspine.
    Lacrimile sunt de mai multe feluri: de tristete,de bucurie,de dragoste,de incapatanare sau poate sunt pentru a ne usura povara. De multe ori ne intrebam ce sunt lacrimile sau de ce plangem. Lacrimile sunt ploaia sufletului,durerea dragostei sau fericirea vietii.Dar,de multe ori plangem si nu stim de ce.Doar plangem...si atat.

Dragostea fata de bunici.

  Cateodata stau si ma gandesc la bunica.Ma gandesc cum de fiecare daca cand ma duc la ea e asa de fericita ca am mers si vrea sa imi dea ce are ea mai bun.Chiar daca nu imi da averi sau nu stiu ce lucruru scumpe,ea imi da lucruri care nu au pret pentru mine.O iubesc asa cum e ea batrana,cu riduri,cu maini nu prea ferme,imbracata cu haine nu tocmai la moda,o iubesc!
    Mereu cand plec,o vad trista,suparata.Imi da banutii ei pititi intr-o batista si ramane la poarta si priveste in urma trista.Imi pregateste mereu borcane cu dulceata,siropuri,o gramada de lucruri preparate de ea,atatea imi da de abia pot cara plasa. Sunt sigura,absolut sigura ca bunica mea face cea mai buna mancare din lume.Cand ma duc la ea ma ingras 2 kg pana ajung acasa.
  Cateodata imi pare asa de rau ca nu ii spun cat de mult o iubesc.

Prietenia.

Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare? Prietenia este un cuvant simplu si totusi es

te foarte greu de explicat ce inseamna. Fiecare are o definitie proprie a prieteniei. Pentru mine prietenia inseamna

    TOTUL : fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire. Prietenii sunt oamenii in care pot avea incredere si pentru ei as trece si prin foc daca ar fi nevoie. Nu pot sa spun ca am multi prieteni, dar sunt putini cei pe care chiar isi merita titlul de "prieten adevarat".
. Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire. Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii 'construite'.

      Prietenia se poate lega in orice circumstante; atunci cand nici nu te astepti poti castiga un adevarat prieten care va fi langa tine atunci cand nici nu te astepti. Firul prieteniei insa e fragil si se poate rupe intr-o clipa si poti pierde tot ce ai acumulat intr-o perioada indelungata de timp. Am auzit odata o vorba : "Dragostea si prietenia nu mor niciodata." Da.. poate este adevarat dar odata ce prietenia si dragostea dintre doua persoane dispar cu greu se pot lega la loc. Prietenia este usor de inteles daca sti sa iubesti si sa oferi iubire oamenilor care au nevoie de tine.!

Nimicuri.

Azi sunt suparata. Prea multe lucruri se intampla in acelasi timp …
Totul se schimba. Inevitabil, pentru ca pornim fiecare intr-o directie. Prieteniile nu mai sunt ceea ce erau, oamenii care te ascultau odata si-au pierdut rabdarea, iar cei care te-au iubit, acum iubesc pe altcineva. Insa e greu sa accepti in anumite momente, schimbarea; este dureros pentru ca odata ce te intorci in trecutul fericit ii vrei pe cei dragi alaturi, ai nevoie de ei asa cum i-ai cunoscut si iubit.Pentru ca e atat de cald si comfortabil gandul ca atunci cand te intorci spre cineva, il gasesti exact asa cum l-ai lasat: neatins , nedeformat, neschimbat.
Timpul insa ne schimba continuu; dorintele, visele noastre, iubirile noastre, pe toate le lasam in urma si devenim ceea ce trebuie sa devenim pentru moment, pentru a supravietui, pentru a mai continua o singura zi. Doresc sa imi construiesc, singura, ziua de maine fericita. Chiar daca fericirea de acum e doar o repetare disperata a amintirii de bucurie pe care am avut-o candva. Spune-i amagire, poti sa o numesti chiar visare inutila , dar eu o numesc supravietuire. Inca o zi, inca o clipa cu ceea ce nu am, nu pot avea, cu ceea ce am deja.

Poveste de suflet.

        A fost odata o fetita care se juca in parc.Deodata a vazut o poza in tufisuri in care era un baiat de varsta ei.

Din acea zi,ea a pastrat-o dar nu a mai vazut-o

de atunci de atunci decat in ziua in care ea s-a casatorit.

  Sotul sau a intrebat-o cine e baietelul acela mic din fotografia ei.

Ea i-a raspuns :

-Prima mea iubire.

  Baiatul,zambind a spus :

 -Am pierdut aceasta fotografie cand aveam 9 ani.

Dor de tata.

DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI!
Ce gingaş e, şi sună bine:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi, deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ!
Dar şi aşa, tot sună bine:
„TATĂ, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac...
Din TATĂ, tu devii BABAC...
Şi vorba sună trist şi gol:
„BABACULE, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
„TATAIE, ia mai las-o baltă!”

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte:
„BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă,
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie...

Dar fă-mi, te rog, o bucurie.
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine....!!!!”

Gânduri.

Am mii de gânduri care vin și pleacă și mintea mea

.Multe despre tine,despre noi,despre noi doi. 

Am început cu un simplu buna,

apoi a continuat cu un ce faci,iar pe urma cu hai sa ne cunoaștem mai bine

Apoi au intervenit sentimentele,

cuvintele "te iubesc","mi-e dor de tine."

Mai târziu apare dezamăgirea,minciuna, tristețea, trădarea.

  Si ca de obicei,se termina cu un "Hai pa","Te urăsc".

Tu.

     Tu spui ca iubești ploaia,dar când ploua deschizi umbrela.
     Tu spui ca iubești soarele,dar când apare cauți umbra.
     Tu spui ca iubești vântul,dar când bate închizi geamul.
     Tu spui ca iubești vara,dar când este vara vrei iarna.
Atunci ce sa mai cred când îmi spui ca ma iubești?

Fara cuvinte..

Fara cuvinte..
  Fara prea multe vorbe,doar priviri.Vreau sa te simt,vreau sa te am aproape,vreau simpul sărut pe obraz și simpul "Te iubesc" spus de tine.Acum,chiar si acele simple lucruri nu le mai aud sau nu le mai simt de la tine.
      Esti departe..,iar eu stau intinsa in pat si ma gandesc doar la tine.E ora 1:50.Ma intorc pe cealalta parte a pernei.Nu pot sa adorm.Luna ma priveste,mi-e dor de tine.Ma intreb, oare si tu te gandesti acum la mine?                                          
     Nici tu nu poti dormi?Nu,nu cred.Sigur tu dormi bine-mersi visând.Dar oare eu ma aflu in visele tale?Dar oare tu ma mai iubesti?Pentru ca eu da..
  Gandul asta ma omoara,ma face sa imi vina sa imi zmulg parul din cap.As da orice sa te pot uita..dar nu pot.
    Incet,o lacrima se prelinge pe obrazul meu.O sterg repede.Nu vreau sa plang.M-am saturat de lacrimi din iubire..
     Sper ca nu ai uitat serile petrecute impreuna.Acele seri de vara in care imi jurai iubire eterna,in care imi spuneai ca ma iubesti.
  Iti mai amintesti primul sarut pe care mi l-ai furat?Eram in al 9-lea cer.. Am simtit ca în sfârșit iubesc cu adevarat.Mii de fluturași se plimbau prin stomacul meu.
           

                  Dar din pacate ai fost doar o dragoste de o vara..

Ce este copilăria?

 Hei. M-am gândit sa  fac o postare despre copilărie.De ce?Pentru ca am vazut un filmulet pe youtube care m-a emoționat foarte mult,pana la lacrimi.[o sa il pun mai jos]
     COPILĂRIA trece pe langa noi si nu ne dam seama.Cand suntem copii,vrem sa fim maturi,sa "fim mari",cand suntem mari,vrem sa fim copii.
      Insa un filmuleț de pe youtube,m-a facut sa ma gandesc mai bine despre copilărie.
             Copilaria e un taram magic.Nu stim unde incepe,nu stim unde se termina.Nu poate avea limite.Poti sa fi copil oricand in sufletul tau.Cateodata ne trezim prea tarziu si ne dam seama ca am uitat de copilarie fara sa o fi trait din plin.
            Copilaria e singurul moment al vietii in care radem si plangem in aceeași zi,in care ne suparam pe cineva si il iertam in cateva minute.
            Apoi,pe masura ce trec anii,ne maturizam si uitam de copilarie.Devenim mai seriosi,zambim mai putin,nu ne mai bucuram din orice nimic care ni se ofera,avem gusturi si pretentii rafinate..
            Nu mai stim sa iubim cu adevarat,nu mai stim sa chiuim de bucurie cand ni se indeplineste o dorinta..
             Cand incepe si cand se termina copilaria?Nu stim.Stim doar ca la un moment dat,ne e rusine sa ne comportam ca niste copii.Avem pretentia sa fim tratati ca niste adulti,ca persoane responsabile si mature.Pierdem gustul jocului,pierdem libertatea si pierdem nemarginirea.
          Copilaria mea se regaseste in gogosile calde care ni le pregatea bunica.Am crescut intr-o lume in care jocurile pe  calculator nu existau.Ne jucam fotbal in spatele casei,sau alte jocuri.Asa a fost copilaria mea.Dar,acum copii de astazi sunt prinsi intr-o lume virtuala cu monstrii,filme horror etc.
        Dupa ce am vazut video-ul nu mai vreau sa fiu matura,vreau sa fiu copil FOREVER!

Adolescentii de azi.

Hei. Azi o sa discutam despre fumatul la adolescenţi.

  M-am gîndit sa abordez acest subiect,deoarece îl vad tot mai des la mulţi adolescenţi.

De multe ori trec pe strada si vad mulţi adolescenţi  de 12-13 ani care fumează. De ce? I-am întrebat pe mulţi de la mine din scoală,iar aproape toţi mi-au răspuns: "De plictiseală..". Serios?De plictiseală?Pai dacă te plictisesti du-te frate si ia o carte si citeşte,joacă-te cu mingea, fa ceva.Totusi,la 13 ani sa te apuci de fumat... mi se pare o prostie. Din aceasta cauza m-am hotarat sa facem sondaje si sa punem intrebarea "De ce fumezi".Cum am mai spus,in proportie de 90% au raspuns "De plictiseala".Iar restul cu niste raspunsuri de genul "De nebun","Din cauza anturajului","Ca nu am ce face" s.a.

  Serios,in loc sa dai bani pe un pachet de tigari,mai bine iti cumperi altceva.Daca de acum s-au apucat de fumat,ce o sa faca peste 20 de ani?O sa fie dependenti.Am multi profesori la scoala care fumeaza,si le spun mereu"Lasati-va cat puteti!Pentru ca odata ce fumezi in fiecare zi devi dependent,ca noi.".Degeaba...
      Cam atat pentru astazi.Bye!

Fiecare om are...

                                                       Fiecare om are...




                câteva amintiri din trecut,pe care și-ar dori sa le îngroape,

                o mare iubire sfarmata în mici bucatele,


                greșeli din care a învățat prea târziu sau deloc,


        un moment în care și-ar dori sa poată da timpul înapoi pentru a repara o gresala,
                        
                      un vis la care a fost nevoit sa renunțe,


          o melodie care îl face sa plângă și o alta care îl face sa zâmbească  ,
     
               un orgoliu datorita căruia a pierdut ceva sau pe cineva ,


                    o persoana pe care nu o poate ierta. 

Citat.

„Dacă privim în direcția bună, tot ce mai trebuie să facem este să mergem înainte.”

Citat.

„Este simplu să fii fericit, dar este greu să fii simplu.”

Fericirea..

  

„Fericirea este ca o minge: alergăm dupa ea și cum am prins-o îi dăm cu piciorul.” 

De-ai fi sa fii...

 De-ai fi sa fii un soare,as lua o raza și as pune-o  în suflet.De-ai fi sa fii un înger m-as agăța de aripa ta și as veni cu tine.De-ai fi sa fii o pasare te-as pune sa îmi cânți un cântec.De-ai fi sa fii o stea,as sta pana în zori sa te privesc, și tot nu mi-ar ajunge.De-ai fi sa fii o floare,te-as mirosi o zi întreaga.De-ai fi sa fii o jumătate de inima,te-as pune lângă cealaltă jumătate a mea,ca sa fie una.

:)

"Daca o noapte de iunie ar putea vorbi, probabil ca s-ar lauda ca ea a inventat dragostea."
Bern Williams

Langa tine.

Alături de tine am trăit cele mai frumoase clipe din viaţa mea..
Şi vrei să ştii de ce sunt aşa speciale?
Pentru că aceste momente au fost trăite cu tine, şi cu nimeni altcineva. Chiar dacă s-ar fi întâmplat la fel, dar cu altă persoană.. ar fi fost total diferit, şi deloc minunat.

 Sunt norocoasă! 

 Mă consider cea mai norocoasă persoană din lume, avându-te pe tine. Nu îmi mai pasă de ceilalţi oameneni, în doi suntem doar noi doi. Nu mă interesează părerea altor persoane, eu spun că suntem perfecţi, că eşti perfect! Timpul stă în loc, doar privindu-te în ochii tăi frumoşi. Când îmi vorbeşti, simt mii de fluturaşi în stomac. Atunci când mă atingi, mă ia uşor un val, şi mi se face pielea de găină. Când închid ochii, şi nu te mai văd, simt că mor.. Dar ştiu mereu că tu îmi eşti aproape. Eşti un vis din care nu vreau să mă trezesc în veci. Eşti floarea din care nu vreau să mă rup, fiind o petală ; eşti viaţa şi nu vreau să mor.

...

« La început am simțit dragostea și nu știam ce să fac cu ea :
nu întelegeam de ce inima îmi bătea atunci când te vedeam ,
nu întelegeam de ce buzele îmi luau foc atunci când ne sărutam ,
nu întelegeam de ce în miezul nopții te căutam ...au trecut zilele și am înteles ce simt pentru tine : un sentiment puternic ... și acesta mă ridica în zilele în care eram la Pământ , îmi dădea putere și încredere în mine . 

Recunosc , mi-a fost frică de iubire ... pentru că știam că nu o mai puteam controla , însă m-am abandonat în brațele tale ... și a fost de ajuns ♥

 

Te iubesc.

TE IUBESC!                                                                                                                                                           Nu pentru ceea ce crezi ca esti, ci pentru ceea ce esti, nu pentru ca ochii tai stralucesc atunci cand ma privesti, ci doar pentru faptul ca ei stralucesc, nu pentru faptul ca ma saruti , ci pentru ca o faci atunci cand simti, nu pentru ca trebuie sau asa este indicat, ci pentru ca asa simt ! 
Aminteste-ti clipele petrecute vara, primavara, cand pasarelele cantau pentru noi cantece minunate. Aminteste-ti fiecare sarut furat, prima atingere simtita, fiorul care a trecut prin tine si... primul "TE IUBESC!