Prietenia.

Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare? Prietenia este un cuvant simplu si totusi es

te foarte greu de explicat ce inseamna. Fiecare are o definitie proprie a prieteniei. Pentru mine prietenia inseamna

    TOTUL : fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire. Prietenii sunt oamenii in care pot avea incredere si pentru ei as trece si prin foc daca ar fi nevoie. Nu pot sa spun ca am multi prieteni, dar sunt putini cei pe care chiar isi merita titlul de "prieten adevarat".
. Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire. Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii 'construite'.

      Prietenia se poate lega in orice circumstante; atunci cand nici nu te astepti poti castiga un adevarat prieten care va fi langa tine atunci cand nici nu te astepti. Firul prieteniei insa e fragil si se poate rupe intr-o clipa si poti pierde tot ce ai acumulat intr-o perioada indelungata de timp. Am auzit odata o vorba : "Dragostea si prietenia nu mor niciodata." Da.. poate este adevarat dar odata ce prietenia si dragostea dintre doua persoane dispar cu greu se pot lega la loc. Prietenia este usor de inteles daca sti sa iubesti si sa oferi iubire oamenilor care au nevoie de tine.!

Nimicuri.

Azi sunt suparata. Prea multe lucruri se intampla in acelasi timp …
Totul se schimba. Inevitabil, pentru ca pornim fiecare intr-o directie. Prieteniile nu mai sunt ceea ce erau, oamenii care te ascultau odata si-au pierdut rabdarea, iar cei care te-au iubit, acum iubesc pe altcineva. Insa e greu sa accepti in anumite momente, schimbarea; este dureros pentru ca odata ce te intorci in trecutul fericit ii vrei pe cei dragi alaturi, ai nevoie de ei asa cum i-ai cunoscut si iubit.Pentru ca e atat de cald si comfortabil gandul ca atunci cand te intorci spre cineva, il gasesti exact asa cum l-ai lasat: neatins , nedeformat, neschimbat.
Timpul insa ne schimba continuu; dorintele, visele noastre, iubirile noastre, pe toate le lasam in urma si devenim ceea ce trebuie sa devenim pentru moment, pentru a supravietui, pentru a mai continua o singura zi. Doresc sa imi construiesc, singura, ziua de maine fericita. Chiar daca fericirea de acum e doar o repetare disperata a amintirii de bucurie pe care am avut-o candva. Spune-i amagire, poti sa o numesti chiar visare inutila , dar eu o numesc supravietuire. Inca o zi, inca o clipa cu ceea ce nu am, nu pot avea, cu ceea ce am deja.

Poveste de suflet.

        A fost odata o fetita care se juca in parc.Deodata a vazut o poza in tufisuri in care era un baiat de varsta ei.

Din acea zi,ea a pastrat-o dar nu a mai vazut-o

de atunci de atunci decat in ziua in care ea s-a casatorit.

  Sotul sau a intrebat-o cine e baietelul acela mic din fotografia ei.

Ea i-a raspuns :

-Prima mea iubire.

  Baiatul,zambind a spus :

 -Am pierdut aceasta fotografie cand aveam 9 ani.

Dor de tata.

DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI!
Ce gingaş e, şi sună bine:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi, deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ!
Dar şi aşa, tot sună bine:
„TATĂ, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac...
Din TATĂ, tu devii BABAC...
Şi vorba sună trist şi gol:
„BABACULE, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
„TATAIE, ia mai las-o baltă!”

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte:
„BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă,
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie...

Dar fă-mi, te rog, o bucurie.
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine....!!!!”

Gânduri.

Am mii de gânduri care vin și pleacă și mintea mea

.Multe despre tine,despre noi,despre noi doi. 

Am început cu un simplu buna,

apoi a continuat cu un ce faci,iar pe urma cu hai sa ne cunoaștem mai bine

Apoi au intervenit sentimentele,

cuvintele "te iubesc","mi-e dor de tine."

Mai târziu apare dezamăgirea,minciuna, tristețea, trădarea.

  Si ca de obicei,se termina cu un "Hai pa","Te urăsc".