Prietenia.

Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare? Prietenia este un cuvant simplu si totusi es

te foarte greu de explicat ce inseamna. Fiecare are o definitie proprie a prieteniei. Pentru mine prietenia inseamna

    TOTUL : fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire. Prietenii sunt oamenii in care pot avea incredere si pentru ei as trece si prin foc daca ar fi nevoie. Nu pot sa spun ca am multi prieteni, dar sunt putini cei pe care chiar isi merita titlul de "prieten adevarat".
. Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire. Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii 'construite'.

      Prietenia se poate lega in orice circumstante; atunci cand nici nu te astepti poti castiga un adevarat prieten care va fi langa tine atunci cand nici nu te astepti. Firul prieteniei insa e fragil si se poate rupe intr-o clipa si poti pierde tot ce ai acumulat intr-o perioada indelungata de timp. Am auzit odata o vorba : "Dragostea si prietenia nu mor niciodata." Da.. poate este adevarat dar odata ce prietenia si dragostea dintre doua persoane dispar cu greu se pot lega la loc. Prietenia este usor de inteles daca sti sa iubesti si sa oferi iubire oamenilor care au nevoie de tine.!

Nimicuri.

Azi sunt suparata. Prea multe lucruri se intampla in acelasi timp …
Totul se schimba. Inevitabil, pentru ca pornim fiecare intr-o directie. Prieteniile nu mai sunt ceea ce erau, oamenii care te ascultau odata si-au pierdut rabdarea, iar cei care te-au iubit, acum iubesc pe altcineva. Insa e greu sa accepti in anumite momente, schimbarea; este dureros pentru ca odata ce te intorci in trecutul fericit ii vrei pe cei dragi alaturi, ai nevoie de ei asa cum i-ai cunoscut si iubit.Pentru ca e atat de cald si comfortabil gandul ca atunci cand te intorci spre cineva, il gasesti exact asa cum l-ai lasat: neatins , nedeformat, neschimbat.
Timpul insa ne schimba continuu; dorintele, visele noastre, iubirile noastre, pe toate le lasam in urma si devenim ceea ce trebuie sa devenim pentru moment, pentru a supravietui, pentru a mai continua o singura zi. Doresc sa imi construiesc, singura, ziua de maine fericita. Chiar daca fericirea de acum e doar o repetare disperata a amintirii de bucurie pe care am avut-o candva. Spune-i amagire, poti sa o numesti chiar visare inutila , dar eu o numesc supravietuire. Inca o zi, inca o clipa cu ceea ce nu am, nu pot avea, cu ceea ce am deja.

Poveste de suflet.

        A fost odata o fetita care se juca in parc.Deodata a vazut o poza in tufisuri in care era un baiat de varsta ei.

Din acea zi,ea a pastrat-o dar nu a mai vazut-o

de atunci de atunci decat in ziua in care ea s-a casatorit.

  Sotul sau a intrebat-o cine e baietelul acela mic din fotografia ei.

Ea i-a raspuns :

-Prima mea iubire.

  Baiatul,zambind a spus :

 -Am pierdut aceasta fotografie cand aveam 9 ani.

Dor de tata.

DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI!
Ce gingaş e, şi sună bine:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi, deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ!
Dar şi aşa, tot sună bine:
„TATĂ, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac...
Din TATĂ, tu devii BABAC...
Şi vorba sună trist şi gol:
„BABACULE, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
„TATAIE, ia mai las-o baltă!”

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte:
„BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă,
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie...

Dar fă-mi, te rog, o bucurie.
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine....!!!!”

Gânduri.

Am mii de gânduri care vin și pleacă și mintea mea

.Multe despre tine,despre noi,despre noi doi. 

Am început cu un simplu buna,

apoi a continuat cu un ce faci,iar pe urma cu hai sa ne cunoaștem mai bine

Apoi au intervenit sentimentele,

cuvintele "te iubesc","mi-e dor de tine."

Mai târziu apare dezamăgirea,minciuna, tristețea, trădarea.

  Si ca de obicei,se termina cu un "Hai pa","Te urăsc".

Tu.

     Tu spui ca iubești ploaia,dar când ploua deschizi umbrela.
     Tu spui ca iubești soarele,dar când apare cauți umbra.
     Tu spui ca iubești vântul,dar când bate închizi geamul.
     Tu spui ca iubești vara,dar când este vara vrei iarna.
Atunci ce sa mai cred când îmi spui ca ma iubești?

Fara cuvinte..

Fara cuvinte..
  Fara prea multe vorbe,doar priviri.Vreau sa te simt,vreau sa te am aproape,vreau simpul sărut pe obraz și simpul "Te iubesc" spus de tine.Acum,chiar si acele simple lucruri nu le mai aud sau nu le mai simt de la tine.
      Esti departe..,iar eu stau intinsa in pat si ma gandesc doar la tine.E ora 1:50.Ma intorc pe cealalta parte a pernei.Nu pot sa adorm.Luna ma priveste,mi-e dor de tine.Ma intreb, oare si tu te gandesti acum la mine?                                          
     Nici tu nu poti dormi?Nu,nu cred.Sigur tu dormi bine-mersi visând.Dar oare eu ma aflu in visele tale?Dar oare tu ma mai iubesti?Pentru ca eu da..
  Gandul asta ma omoara,ma face sa imi vina sa imi zmulg parul din cap.As da orice sa te pot uita..dar nu pot.
    Incet,o lacrima se prelinge pe obrazul meu.O sterg repede.Nu vreau sa plang.M-am saturat de lacrimi din iubire..
     Sper ca nu ai uitat serile petrecute impreuna.Acele seri de vara in care imi jurai iubire eterna,in care imi spuneai ca ma iubesti.
  Iti mai amintesti primul sarut pe care mi l-ai furat?Eram in al 9-lea cer.. Am simtit ca în sfârșit iubesc cu adevarat.Mii de fluturași se plimbau prin stomacul meu.
           

                  Dar din pacate ai fost doar o dragoste de o vara..

Ce este copilăria?

 Hei. M-am gândit sa  fac o postare despre copilărie.De ce?Pentru ca am vazut un filmulet pe youtube care m-a emoționat foarte mult,pana la lacrimi.[o sa il pun mai jos]
     COPILĂRIA trece pe langa noi si nu ne dam seama.Cand suntem copii,vrem sa fim maturi,sa "fim mari",cand suntem mari,vrem sa fim copii.
      Insa un filmuleț de pe youtube,m-a facut sa ma gandesc mai bine despre copilărie.
             Copilaria e un taram magic.Nu stim unde incepe,nu stim unde se termina.Nu poate avea limite.Poti sa fi copil oricand in sufletul tau.Cateodata ne trezim prea tarziu si ne dam seama ca am uitat de copilarie fara sa o fi trait din plin.
            Copilaria e singurul moment al vietii in care radem si plangem in aceeași zi,in care ne suparam pe cineva si il iertam in cateva minute.
            Apoi,pe masura ce trec anii,ne maturizam si uitam de copilarie.Devenim mai seriosi,zambim mai putin,nu ne mai bucuram din orice nimic care ni se ofera,avem gusturi si pretentii rafinate..
            Nu mai stim sa iubim cu adevarat,nu mai stim sa chiuim de bucurie cand ni se indeplineste o dorinta..
             Cand incepe si cand se termina copilaria?Nu stim.Stim doar ca la un moment dat,ne e rusine sa ne comportam ca niste copii.Avem pretentia sa fim tratati ca niste adulti,ca persoane responsabile si mature.Pierdem gustul jocului,pierdem libertatea si pierdem nemarginirea.
          Copilaria mea se regaseste in gogosile calde care ni le pregatea bunica.Am crescut intr-o lume in care jocurile pe  calculator nu existau.Ne jucam fotbal in spatele casei,sau alte jocuri.Asa a fost copilaria mea.Dar,acum copii de astazi sunt prinsi intr-o lume virtuala cu monstrii,filme horror etc.
        Dupa ce am vazut video-ul nu mai vreau sa fiu matura,vreau sa fiu copil FOREVER!

Adolescentii de azi.

Hei. Azi o sa discutam despre fumatul la adolescenţi.

  M-am gîndit sa abordez acest subiect,deoarece îl vad tot mai des la mulţi adolescenţi.

De multe ori trec pe strada si vad mulţi adolescenţi  de 12-13 ani care fumează. De ce? I-am întrebat pe mulţi de la mine din scoală,iar aproape toţi mi-au răspuns: "De plictiseală..". Serios?De plictiseală?Pai dacă te plictisesti du-te frate si ia o carte si citeşte,joacă-te cu mingea, fa ceva.Totusi,la 13 ani sa te apuci de fumat... mi se pare o prostie. Din aceasta cauza m-am hotarat sa facem sondaje si sa punem intrebarea "De ce fumezi".Cum am mai spus,in proportie de 90% au raspuns "De plictiseala".Iar restul cu niste raspunsuri de genul "De nebun","Din cauza anturajului","Ca nu am ce face" s.a.

  Serios,in loc sa dai bani pe un pachet de tigari,mai bine iti cumperi altceva.Daca de acum s-au apucat de fumat,ce o sa faca peste 20 de ani?O sa fie dependenti.Am multi profesori la scoala care fumeaza,si le spun mereu"Lasati-va cat puteti!Pentru ca odata ce fumezi in fiecare zi devi dependent,ca noi.".Degeaba...
      Cam atat pentru astazi.Bye!

Fiecare om are...

                                                       Fiecare om are...




                câteva amintiri din trecut,pe care și-ar dori sa le îngroape,

                o mare iubire sfarmata în mici bucatele,


                greșeli din care a învățat prea târziu sau deloc,


        un moment în care și-ar dori sa poată da timpul înapoi pentru a repara o gresala,
                        
                      un vis la care a fost nevoit sa renunțe,


          o melodie care îl face sa plângă și o alta care îl face sa zâmbească  ,
     
               un orgoliu datorita căruia a pierdut ceva sau pe cineva ,


                    o persoana pe care nu o poate ierta.