Despre iubire.

              Ce e IUBIREA ? Nevoia de a iesi din tine insuti.A iubi inseamna a gasi fericirea noastra in fericirea altcuiva.Iubirea este atunci cand fericirea altcuiva e mai importanta ca fericirea ta! Cea mai mare fericire de pe pamant e sa iubesti si sa fii iubit.

 Atunci cand te indragostesti nu iti pasa de nimeni si de nimic.Pentru tine existi doar tu si el. Sa iubesti pe cineva e probabil,cea mai grea sarcina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
    Iubirea nu inseamna placere sau frumusete. O dragoste e ca un vulcan,niciodata nu poti zice ca a trecut pericolul de a izbucni din nou.Cand iubesti,mereu gasesti in persoana iubita ceva nou.
        Viata fara dragoste este asemenea unui pom fara flori sau fructe.

Things.

            Așa cred eu că arată clipa în care te îndrăgostești. E ca și cum iubirea te smulge din brațele gravitației și te ridică până la nori, ba chiar dincolo de ei. Lumea din jurul tău rămâne undeva acolo jos sau pur și simplu se evaporă. Nu mai există nimic, doar ”NOI”. Nu mai contează dacă este ploaie sau viscol, soare arzător și mai ales nu contează în ce direcție ne poartă vântul. 
Clipa aceea ar trebui să arate așa, ”NOI” pe aceeași aripă de înger.

Din suflet.

      Se intampla uneori sa cunosti un baiat.Si se intampla ca baiatul, incetul cu incetul,sa se indragosteasca de tine.Si tie sa nu iti pese... ti-a pasat pana sa iti dai seama ca orice ai face,el va fii acolo mereu pentru tine,te va intelege si te va ierta tot timpul.Chiar daca va face toate astea cu ochii plini de lacrimi in absenta ta.
     In timp ce iti fug ochii dupa altii,si altii,el vede dar tace si plange.Pana intr-o zi.Pana intr-o zi cand nu va mai avea lacrimi si o sa isi dea seama ca nu meriti,si va pleca.Te va lasa sa umbli dupa alti si sa ii folosesti pe alti asa cum faceai si cu el inainte.
         Iar,tie nu iti va pasa.Esti mult prea preocupata sa alergi dupa alti pentru care nu preziniti nici un interes.Pana cand vei obosi.Atunci iti dai seama ca ai nevoie de cineva care sa iti dea o cana cu apa la nevoie.Atunci iti dai seama ca toti dupa care ai alergat in tot acest timp nu o sa faca niciodata asta.Apoi,iti amintesti de EL, deodată ti se lumineaza fata.
        Incepi sa il cauti,si sa il cauti pana intr-un final il vei gasi.Il vei gasi,dar nu il mai recunosti.E mult mai schimbat.Acum zambeste.Zambeste in bratele alteia care nu a fost la fel de proasta ca tine si a stiu sa il pretuiasca la momentul potrivit.Ai vrea sa plangi... dar nu poti.Nu poti pentru ca toate lacrimile pentru voi le-a  plans el. 

Gânduri pe foaie.

    Nu ma consider un om perfect.Sunt un om normal,cu ganduri normale,si vise cat se poate de obisnuite.
Sunt momente in care as vrea sa pot iesi din corpul meu si sa fug undeva departe.Sunt zile in care imi plac asa cum sunt cu rele,cu bune.De multe ori ma lovesc de rautatea altora,sau din cand in cand ne simtim nedreptatiti.Fiecare om are cateva zile in care lucrurile merg prost.Fiecare suflet stie cat poate duce,cate lacrimi si cate suspine.
    Lacrimile sunt de mai multe feluri: de tristete,de bucurie,de dragoste,de incapatanare sau poate sunt pentru a ne usura povara. De multe ori ne intrebam ce sunt lacrimile sau de ce plangem. Lacrimile sunt ploaia sufletului,durerea dragostei sau fericirea vietii.Dar,de multe ori plangem si nu stim de ce.Doar plangem...si atat.

Dragostea fata de bunici.

  Cateodata stau si ma gandesc la bunica.Ma gandesc cum de fiecare daca cand ma duc la ea e asa de fericita ca am mers si vrea sa imi dea ce are ea mai bun.Chiar daca nu imi da averi sau nu stiu ce lucruru scumpe,ea imi da lucruri care nu au pret pentru mine.O iubesc asa cum e ea batrana,cu riduri,cu maini nu prea ferme,imbracata cu haine nu tocmai la moda,o iubesc!
    Mereu cand plec,o vad trista,suparata.Imi da banutii ei pititi intr-o batista si ramane la poarta si priveste in urma trista.Imi pregateste mereu borcane cu dulceata,siropuri,o gramada de lucruri preparate de ea,atatea imi da de abia pot cara plasa. Sunt sigura,absolut sigura ca bunica mea face cea mai buna mancare din lume.Cand ma duc la ea ma ingras 2 kg pana ajung acasa.
  Cateodata imi pare asa de rau ca nu ii spun cat de mult o iubesc.

Prietenia.

Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare? Prietenia este un cuvant simplu si totusi es

te foarte greu de explicat ce inseamna. Fiecare are o definitie proprie a prieteniei. Pentru mine prietenia inseamna

    TOTUL : fericire, tristete, lacrimi, zambete, imbratisari, sentimente, ganduri, iubire. Prietenii sunt oamenii in care pot avea incredere si pentru ei as trece si prin foc daca ar fi nevoie. Nu pot sa spun ca am multi prieteni, dar sunt putini cei pe care chiar isi merita titlul de "prieten adevarat".
. Fiecare dintre noi vrem sa impartasim anumite sentimente, ganduri si trairi unei persoane apropiate. Fiecare dintre noi vrem sa fim iubiti si sa oferim, la randul nostru, iubire. Cred ca e cel mai placut sentiment atunci cand vezi ca prietenii nostri se bucura pentru realizarile noastre, atunci cand realizezi ca timpul trece si flacara prieteniei este inca puternica dar si atunci cand respectul si increderea stau la baza fiecarei prietenii 'construite'.

      Prietenia se poate lega in orice circumstante; atunci cand nici nu te astepti poti castiga un adevarat prieten care va fi langa tine atunci cand nici nu te astepti. Firul prieteniei insa e fragil si se poate rupe intr-o clipa si poti pierde tot ce ai acumulat intr-o perioada indelungata de timp. Am auzit odata o vorba : "Dragostea si prietenia nu mor niciodata." Da.. poate este adevarat dar odata ce prietenia si dragostea dintre doua persoane dispar cu greu se pot lega la loc. Prietenia este usor de inteles daca sti sa iubesti si sa oferi iubire oamenilor care au nevoie de tine.!

Nimicuri.

Azi sunt suparata. Prea multe lucruri se intampla in acelasi timp …
Totul se schimba. Inevitabil, pentru ca pornim fiecare intr-o directie. Prieteniile nu mai sunt ceea ce erau, oamenii care te ascultau odata si-au pierdut rabdarea, iar cei care te-au iubit, acum iubesc pe altcineva. Insa e greu sa accepti in anumite momente, schimbarea; este dureros pentru ca odata ce te intorci in trecutul fericit ii vrei pe cei dragi alaturi, ai nevoie de ei asa cum i-ai cunoscut si iubit.Pentru ca e atat de cald si comfortabil gandul ca atunci cand te intorci spre cineva, il gasesti exact asa cum l-ai lasat: neatins , nedeformat, neschimbat.
Timpul insa ne schimba continuu; dorintele, visele noastre, iubirile noastre, pe toate le lasam in urma si devenim ceea ce trebuie sa devenim pentru moment, pentru a supravietui, pentru a mai continua o singura zi. Doresc sa imi construiesc, singura, ziua de maine fericita. Chiar daca fericirea de acum e doar o repetare disperata a amintirii de bucurie pe care am avut-o candva. Spune-i amagire, poti sa o numesti chiar visare inutila , dar eu o numesc supravietuire. Inca o zi, inca o clipa cu ceea ce nu am, nu pot avea, cu ceea ce am deja.

Poveste de suflet.

        A fost odata o fetita care se juca in parc.Deodata a vazut o poza in tufisuri in care era un baiat de varsta ei.

Din acea zi,ea a pastrat-o dar nu a mai vazut-o

de atunci de atunci decat in ziua in care ea s-a casatorit.

  Sotul sau a intrebat-o cine e baietelul acela mic din fotografia ei.

Ea i-a raspuns :

-Prima mea iubire.

  Baiatul,zambind a spus :

 -Am pierdut aceasta fotografie cand aveam 9 ani.

Dor de tata.

DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI!
Ce gingaş e, şi sună bine:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi, deodată,
Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ!
Dar şi aşa, tot sună bine:
„TATĂ, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac...
Din TATĂ, tu devii BABAC...
Şi vorba sună trist şi gol:
„BABACULE, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
„TATAIE, ia mai las-o baltă!”

Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte:
„BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă,
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie...

Dar fă-mi, te rog, o bucurie.
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
„TĂTICULE, mi-e dor de tine....!!!!”

Gânduri.

Am mii de gânduri care vin și pleacă și mintea mea

.Multe despre tine,despre noi,despre noi doi. 

Am început cu un simplu buna,

apoi a continuat cu un ce faci,iar pe urma cu hai sa ne cunoaștem mai bine

Apoi au intervenit sentimentele,

cuvintele "te iubesc","mi-e dor de tine."

Mai târziu apare dezamăgirea,minciuna, tristețea, trădarea.

  Si ca de obicei,se termina cu un "Hai pa","Te urăsc".