Din suflet.

      Se intampla uneori sa cunosti un baiat.Si se intampla ca baiatul, incetul cu incetul,sa se indragosteasca de tine.Si tie sa nu iti pese... ti-a pasat pana sa iti dai seama ca orice ai face,el va fii acolo mereu pentru tine,te va intelege si te va ierta tot timpul.Chiar daca va face toate astea cu ochii plini de lacrimi in absenta ta.
     In timp ce iti fug ochii dupa altii,si altii,el vede dar tace si plange.Pana intr-o zi.Pana intr-o zi cand nu va mai avea lacrimi si o sa isi dea seama ca nu meriti,si va pleca.Te va lasa sa umbli dupa alti si sa ii folosesti pe alti asa cum faceai si cu el inainte.
         Iar,tie nu iti va pasa.Esti mult prea preocupata sa alergi dupa alti pentru care nu preziniti nici un interes.Pana cand vei obosi.Atunci iti dai seama ca ai nevoie de cineva care sa iti dea o cana cu apa la nevoie.Atunci iti dai seama ca toti dupa care ai alergat in tot acest timp nu o sa faca niciodata asta.Apoi,iti amintesti de EL, deodată ti se lumineaza fata.
        Incepi sa il cauti,si sa il cauti pana intr-un final il vei gasi.Il vei gasi,dar nu il mai recunosti.E mult mai schimbat.Acum zambeste.Zambeste in bratele alteia care nu a fost la fel de proasta ca tine si a stiu sa il pretuiasca la momentul potrivit.Ai vrea sa plangi... dar nu poti.Nu poti pentru ca toate lacrimile pentru voi le-a  plans el. 

Gânduri pe foaie.

    Nu ma consider un om perfect.Sunt un om normal,cu ganduri normale,si vise cat se poate de obisnuite.
Sunt momente in care as vrea sa pot iesi din corpul meu si sa fug undeva departe.Sunt zile in care imi plac asa cum sunt cu rele,cu bune.De multe ori ma lovesc de rautatea altora,sau din cand in cand ne simtim nedreptatiti.Fiecare om are cateva zile in care lucrurile merg prost.Fiecare suflet stie cat poate duce,cate lacrimi si cate suspine.
    Lacrimile sunt de mai multe feluri: de tristete,de bucurie,de dragoste,de incapatanare sau poate sunt pentru a ne usura povara. De multe ori ne intrebam ce sunt lacrimile sau de ce plangem. Lacrimile sunt ploaia sufletului,durerea dragostei sau fericirea vietii.Dar,de multe ori plangem si nu stim de ce.Doar plangem...si atat.

Dragostea fata de bunici.

  Cateodata stau si ma gandesc la bunica.Ma gandesc cum de fiecare daca cand ma duc la ea e asa de fericita ca am mers si vrea sa imi dea ce are ea mai bun.Chiar daca nu imi da averi sau nu stiu ce lucruru scumpe,ea imi da lucruri care nu au pret pentru mine.O iubesc asa cum e ea batrana,cu riduri,cu maini nu prea ferme,imbracata cu haine nu tocmai la moda,o iubesc!
    Mereu cand plec,o vad trista,suparata.Imi da banutii ei pititi intr-o batista si ramane la poarta si priveste in urma trista.Imi pregateste mereu borcane cu dulceata,siropuri,o gramada de lucruri preparate de ea,atatea imi da de abia pot cara plasa. Sunt sigura,absolut sigura ca bunica mea face cea mai buna mancare din lume.Cand ma duc la ea ma ingras 2 kg pana ajung acasa.
  Cateodata imi pare asa de rau ca nu ii spun cat de mult o iubesc.